Gore Vidal este o personalitate greu de incadrat intr-o categorie anume. Ceea ce ii strabate ca un fir al Ariadnei intreaga biografie este acea nevoie imperioasa de a lua pozitie de drepti si a fluiera in biserica. A intelege valoarea compromisului este cea mai importanta insusire pe care trebuie sa o detina un politician. Vidal a avut premise excelente pentru a deveni un mare om politic, dar pentru ca i-a lipsit ceea ce se cheama diplomatie, a sfarsit prin a striga intotdeauna in fata unor usi inchise pe dinauntru.

        Gore Vidal-scriitorul nu este departe de Gore Vidal-analistul politic. La douazeci si unu de ani era deja considerat un scriitor matur. La douazeci si trei un roman intitulat “Orasul si stalpul”, ce ar fi trebuit sa zdruncine prejudecatile societatii americane, a sfarsit prin a-i zdruncina propria cariera si imagine. Se pare ca Vidal nu a inteles ceva esential: un cap patrat nu poate cuprinde niciodata un concept rotund precum toleranta. Sau poate ca a inteles, dar nu s-a putut impaca cu aceasta realitate. A vorbi deschis despre homosexualitate la mijlocul secolului trecut era ca si cum ai fi vorbit despre teoria heliocentrica a lui Copernic pe vremea Inchizitiei. Cutezatorul Vidal a vorbit si a devenit un proscris. Enervanta aceasta istorie care nu inceteaza sa se repete.

In casa bunicilor

        Eugene Luther Gore Vidal, pe numele sau intreg, s-a nascut pe 3 octombrie 1925 la West Point si a ramas singurul copil al sotilor Eugene Luther Vidal Sr. si Nina S. Gore. Numele de Gore i-a fost atribuit la nastere in cinstea bunicului dinspre mama, Thomas P. Gore, senator de Oklohama din partidul democratilor.

        In 1933 tatal copilului, Eugene Vidal Sr., avea sa fie numit (sub administratia Roosevelt) director al departamentului de comert din cadrul Biroului Aviatiei Comerciale. Inainte de numirea sa ca director Eugene Vidal se remarcase ca pilot in Aviatia Americana si se para ca fusese marea iubire a primei femei-aviator din Statele Unite, Amelia Earhart. Nu e de mirare pentru ca Vidal era prototipul barbatului frumos, destept si cu bani: intre 1920-1930 acesta fusese co-fondator a trei companii aeriene (Ludington Line, Transcontinental Air Transport si Northeast Airlines – aceasta din urma infiintata alaturi de Amelia Earhart), iar la Olimpiadele din 1920 si 1924 participase ca atlet in proba de decatlon).

        Trebuie mentionat ca mariajul sotilor Vidal s-a incheiat in 1935, atunci cand copilul lor implinise 10 ani. Nina era actrita de meserie; debutase pe Broadway cu piesa Sign of the Leopard in 1928. Era o fire geloasa, incapabila sa-i ierte sotului micile aventuri de ocazie. Fie din acest motiv, fie din altele, patima ei pentru alcool avea sa se dezvolte cu timpul. Dupa despartirea de Eugene Vidal se va recasatori si va deveni amanta actorului Clark Gable.

        Gore Vidal isi va petrece copilaria in apropiere de Washinton D.C. in casa bunicului dinspre mama, senatorul Thomas P. Gore. De fapt, se poate spune ca sarcina cresterii copilului i-a revenit, neoficial, bunicului, caci Nina venea doar in vizita cateva saptamani pe an. Asa se face ca relatia nepot-bunic a devenit una speciala: batranul senator orbise de tot in acesti ani, iar nepotul sau ii servea drept ghid, ascultandu-I intotdeauna cu atentie discursurile politice in care era propovaduit principiul isolationismului si ne-implicarii Statelor Unite in politica mondiala. Cat de tare a fost contaminat copilul de aceste discursuri se va vedea multi ani mai tarziu, atunci cand Gore Vidal va deveni unul dintre cei mai necrutatori critici ai razboiului din Vietnam si ai implicarii Statelor Unite in politica mondiala.

        Dupa absolvirea cursurilor de la Philips Exeter Academy din New Hampshire, intra in Corpul de Rezervisti al Armatei Statelor Unite si este trimis pe un vas de aprovizionare in Alaska. Cea mai mare partea a timpului o dedica scrisului, in general proza si eseuri pe teme politice. In 1946 publica primul sau roman, Williwaw, o poveste de razboi scrisa in spiritul literaturii lui Ernest Hemingway. Un an mai tarziu pleaca in Antigua, Guatemala, acolo unde termina de scris romanul care ii va aduce notorietatea, The City and the Pillar (“Orasul si stalpul”) publicat in 1948. Trebuie precizat ca pana la publicarea acestei carti, Vidal isi castigase deja o faima de scriitor serios, in special datorita eseurilor sale. Romanul sau precendent, In a Yellow Wood (1947), il ridicase in ochii criticii literare si multi il considerau un scriitor cu un viitor stralucit in fata. In acest context, The City and the Pillar a sosit ca un traznet, socand nu numai lumea literara, ci si intreaga opinie publica din Statele Unite. Descrierea cu atata naturalete a unei relatii homosexuale nu putea fi tradusa in acele timpuri decat ca o sfidare, un act indecent care nu putea fi trecut usor cu vederea.

Un osandit si mai multe concidente

        In urmatorii ani, Vidal va plati cu varf si indesat curajul de care daduse dovada prin publicarea acestui roman. Cariera sa politica care in urma cu doar un an se anunta ca una stralucita, a fost compromisa aproape definitiv. In 1960 nu a reusit sa adune suficiente voturi pentru a intra in Congresul Statelor Unite. Aceeasi poveste avea sa se repete 22 ani mai tarziu, atunci cand Vidal avea sa candideze pentru Senat din partea statului California. Cele 500.000 de voturi stranse l-au clasat doar pe locul doi.

        Cariera literara a avut si ea de suferit. Urmatoarele trei romane – Death in the Fifth Position (1952), Death Before Bedtime (1953) si Death Likes It Hot (1954) – aveau sa fie publicate sub pseudonimul Edgar Box, dar cu toate acestea au trecut neobservate in peisajul literar american. Urmatoarele romane vor avea parte de aceesi soarta, desi cel putin doua dintre ele – Myra Breckenridge (1968) si Myron (1974) – sunt considerate de unii critici de astazi drept mici capodopere ale literaturii de fictiune. Pentru ca in lumea literara ajunsese sa fie privit ca un personaj suspect, Vidal a acceptat propunerile de a scrie scenarii pentru filme de televiziune sau cinema. In 1955 a scris scenariul productiei Visit to a Small Planet, iar in 1958 a semnat un contract de colaborarare cu MGM. Tot el este cel care a rescris scenariul productiei Ben-Hur (1959), la solicitarea regizorului William Wyler.

        Perioada 1960- 1970 a petrecut-o in Italia, la Ravello. Aici l-a intalnit pe Federico Fellini si a acceptat invitatia acestuia din urma de a juca un mic rol in pelicula Roma. Intr-una din calatoriile sale la Paris a intalnit-o pe scriitoarea Anais Nin si desi se vorbeste despre o apropiere ceva mai speciala intre cei doi, atat Nin (in Jurnalul lui Anais Nin) cat si Vidal (in volumul sau de memorii Palimpsest) au dezmintit zvonurile potrivit carora intre ei s-ar fi infiripat o poveste de dragoste.

        La intoarcerea in Statele Unite reia demersurile pentru a-si face loc in viata politica, dar fara succes. Daca nu a reusit in cariera de politician, astazi se poate vorbi despre Gore Vidal ca despre unul dintre cei mai de seama analisti politici americani. Eseurile sale au reprezentat, cel putin in ultimele doua decenii, un reper pentru formatorii de opinie de peste Ocean. La fel de adevarat este si faptul ca discursurile sale i-au adus mai multi dusmani decat si-ar fi putut probabil imagina. Unul dintre cei mai inversunati este scriitorul si analistul politic William F. Buckley, Jr. Povestea lor de razboi dureaza de aproape jumatate de secol, mai precis din 1968, atunci cand ambii au fost invitati la o emisiune pe teme politice la postul de televiziune ABC News. Dupa jignirile pe care cei doi si le-au adus in direct au urmat o serie de articole pline de venin gazduite de revista Esquire si cateva procese pe care cei doi si le-au intentat reciproc.

        Nici regimul lui George W. Bush nu s-a bucurat de mare trecere in ochii lui Vidal care nu a pierdut nici un prilej de a condamna administratia americana in frunte cu presedintele tarii. In opinia lui Vidal, evenimentele de la 11 septembrie 2001 au fost “permise” chiar de catre Casa Alba invocand o serie de coincidente mult prea stridente pentru a ramane doar coincidente: faptul ca serviciile secrete americane avertizasera inca din vara lui 2001 despre existenta unei retele teroriste puse pe fapte mari; de asemenea, se pare ca administratia de la Casa Alba pregatise minutios inca din august 2001 planul unei invazii in Afganistan – programata pentru luna octombrie a aceluiasi an, etc.

        In ultimii doi ani, aparitiile lui Gore Vidal in public au devenit tot mai rare. De vina este poate si varsta (anul acesta implineste 83 de ani). In 1993 a primit National Book Award pentru volumul de eseuri United States, una din putinele recunoasteri a meritelor sale pe plan literar. Lipsit de importanta, dar ca o chestiune de cultura generala, este faptul ca Gore Vidal este inrudit pe departe cu politicianul si omul de afaceri Al Gore, laureate al Premiului Nobel pentru Pace in 2007.
(luca marius)