Dupa cum declara el insusi, Per Petterson scrie pentru simplul motiv ca asta il face fericit. Franchetea acestei marturisiri este sustinuta nu doar de dragul de a raspunde unei intrebari de interviu, ci de insasi scriitura lui. Este drept ca personajele pe care el le creeaza se afla la mare departare de intelesul cuvantului “fericire” – oricare ar fi acel inteles; de fapt, Petterson este fericit ca are suficient talent de povestitor cat sa poata inchega o poveste despre ceva de la cap la coada.

        Din orice unghi ai privi romanul lui Petterson este imposibil sa nu-ti iasa in intampinare suflul ucigator al literaturii lui Knut Hamsun. Numai ca intr-un singur secol nu e loc pentru doi Hamsuni, chiar daca pe unul dintre ei il cheama, de fapt, Petterson. Prin urmare exista o diferenta serioasa intre cei doi. In Pan locotenentul Glahn descopera ca fericirea, chiar si atunci cand o cauti in mijlocul naturii, este o tampenie fara cusur. In romanul lui Petterson, Trond Sander se chinuie din rasputeri sa evite aceasta concluzie, mizand totul pe o singura “carte”: cea a izolarii. Sander, la cei saizeci si sapte de ani ai sai, are nevoie urgent de o mantuire. Altminteri se poate trezi pe patul de moarte fara o concluzie. O poveste care, desi scrisa de un om fericit, este una de jale.

        Per Petterson s-a nascut pe 18 iulie 1952 la Oslo, in Norvegia. Dupa absolvirea cursurilor de liceu lucreaza o vreme ca muncitor necalificat, apoi ca bibliotecar. Din 1978 se angajeaza ca librar si traducator, apropiindu-se astfel de literatura americana contemporana care, recunoaste Petterson, i-a influentat primii pasi in cariera de scriitor.

        In 1987, la varsta de treizeci si cinci de ani, publica prima sa carte, un volum de povestiri intitulat Aske i munnen, sand i skoa (“Cenusa in gura si nisip in pantofi”). Petterson trece in ochii criticii literare din Norvegia drept un talent mai mult decat promitator si, doi ani mai tarziu revine cu romanul Ekkoland. Desi bine primit in mediile literare, nici Ekkoland si nici urmatorul roman, Det er greit for meg (1992), nu vor nu vor avea succesul de public asteptat de editori si de Petterson insusi. Abia in 1996, an in care ii apare romanul Til Sibir (Spre Siberia), cariera sa literara cunoaste o lumina noua: in acelasi an Petterson este nominalizat la The Nordic Council's Literature Prize.

        Faima lui Petterson va depasi granitele norvegiene in 2003, o data cu publicarea romanului Ut og stjæle hester (“La furat de cai”). In acelasi an cercurile academice din tara natala il recompenseaza cu premiul criticii. Pana la finalul anului “La furat de cai” ajunge in fruntea clasamentului celor mai bine vandute carti din Norvegia, tirajul romanului atingand cifra de 140.000. In 2005 romanul este tradus in limba engleza, iar anul urmator Marea Britanie ii acorda Independent Foreign Fiction Prize. La inceputul anului 2007 Per Petterson nu era doar un scriitor cu faima, ci si unul cu bani: Premiul International IMPAC Dublin acordat de inaltele foruri irlandeze de literatura ii ingroasa contul cu 100.000 de euro, iar 2007 se incheie cu includerea romanului “La furat de cai” pe lista primelor celor mai bine vandute zece carti ale anului, potrivit clasamentului realizat de publicatia New York Times Book Review.

        In prezent Per Petterson locuieste in apropiere de Oslo. Ii place sa scrie in mijlocul naturii, drept pentru care si-a amenajat o cabana “de lucru” la 100 de metri de propria locuinta. Lucreaza la un nou roman despre care nu poate spune decat ca investigheaza relatia dintre doua personaje: mama si fiu. Mai multe detalii la momentul potrivit.
(luca marius)