Numele lui Andrew Crumey nu starneste valuri de entuziasm si nici potopuri de laude in randul criticii de literatura din Marea Britanie. De fapt, pana la inceputul anului 2000 britanicii nu-si aminteau sa fi auzit acest nume cu rezonanta de kilt. Cei din nordul insulei ii decernasera un premiu pentru debut in 1994, dar in tot acest ragaz au avut suficient timp la dispozitie sa uite… . O poveste care poate fi legata si de diferenta intre o editura mica, independenta si una solida, cu traditie si fonduri pentru promovare. Asadar, o poveste pe cat de moderna, pe atat de reala.

    In privinta scriitorului insa, lucrurile nu sunt nici moderne, nici reale. Crumey nu tine sa faca literatura cu tot dinadinsul. De fapt, luat la bani marunti, i-ar fi destul de greu sa aduca un alt argument in favoarea activitatii sale de scriitor in afara de placerea de a scrie. Pfitz este un exemplu graitor in acest sens: la prima vedere este un basm aiurit despre pasiunea suspecta a unui print din secolul al XVIII-lea de a construi orase, de a-si imagina cetati ideale pentru scopuri precise: cinstirea unei logodnice, abandonarea in mrejele desfraului cu o amanta, sarbatorirea unei victorii intr-un posibil razboi etc. La o ultima vedere insa, Pfitz este povestea aiurelilor fiecaruia dintre noi, a redutelor pe care visam sa le cucerim …din neputinta.

Un savant fara glorie

    Andrew Crumey s-a nascut in 1961 la Glasgow, dar si-a petrecut copilaria la Kirkintilloch, un mic orasel situat la cativa kilometri de capitala Scotiei. In adolescenta este pasionat mai degraba de fizica si matematica decat de literatura, visand sa devina un mare om de stiinta. Dupa terminarea studiilor la St. Andrews University, absolvita cu toate onorurile si medaliile cuvenite unui sef de promotie, in 1983 Crumey paraseste Scotia natala si se muta la Londra, unde se inscrie la Colegiul Imperial, decis sa obtina doctoratul in fizica.

    Dupa obtinerea diplomei paraseste pentru o vreme visul de a lucra in domeniul cercetarii stiintifice si ia in primire postul de director al unei prestigioase institutii de asistenta sociala, West London Nightline. Dupa trei ani, in 1989, o data cu expirarea mandatului, se intoarce la munca sa de cercetare, de aceasta data la Leeds University.

La inceputul anului 1992 paraseste Londra pentru a se stabili la Newcastle-upon-Tyne. Doi ani mai tarziu, Andrew Crumey publica primul sau roman Music in a Foreign Language pentru care este distins cu Scotland's Saltire Prize la categoria roman de debut. Succesul cartii se devedeste a fi motivant; in anii imediat urmatori Crumey scrie si publica alte doua romane: Pfitz (1995) si D'Alembert's Principle (1996). Tot in aceasta perioada debuteaza in presa scrisa, semnand recenzii pentru publicatia Scotland on Sunday.

    Incepand cu anul 2000 Crumey se dedica muncii de editor literar. Tot acum ii apare romanul Mr. Mee pentru care autorul este distins cu Arts Council Writer's Award. Un premiu care il aduce in prim-planul vietii literare din Marea Britanie, intrucat pana atunci numele sau trecuse aproape neobservat in peisajul literar britanic, poate si datorita colaborarii lui Crumey cu Dedalus – o editura mica ce nu dispunea de fonduri suficiente pentru a promova corepunzator un autor. Succesul de critica obtinut cu Mr. Mee – aparut la editura Picador – va fi dublat in 2004 de unul de public, imediat dupa aparitia romanului Mobius Dick (2004), o carte epuizata din stocul librariilor pana la finalul aceluiasi an si intrata in in topul Amazon al celor cele mai bine vandute 50 de romane.

    In prezent Andrew Crumey locuieste la Newcastle-upon-Tyne, impreuna cu sotia si cei trei copii ai sai. Ultimul sau roman, Sputnik Caledonia, va fi lansat cel mai probabil in luna februarie a anului 2008.