Privit de la inaltimea a ceea ce in mod obisnuit numim simplu Literatura, Chinua Achebe este un scriitor ca oricare altul, adica unul care a incercat sa-si amenajeze cat mai estetic cu putinta coltul sau de istorie. De ce se apuca de scris oameni precum Achebe? Simplu, pentru ca pot s-o faca. Am raspuns astfel unei intrebari care ar putea incolti in mintea multora, dupa lectura romanului „O lume se destrama“. Si tot ca o concluzie post-lectura, veti ajunge poate la parerea ca literatura europeana sau americana ar putea sacrifica macar cinci dintre scriitorii sai celebri, daca acest sacrificiu ar putea duce la aparitia unui singur scriitor precum Achebe. Poate ca in loc de romane psihologice fine, ne-ar prinde bine unul sanatos, necioplit, dar plin de seva.

Intr-adevar, lumea de care vorbeste Achebe se apropie de finalul procesului de destramare. Este trist ca se intampla astfel, dar in loc sa bocim inutil o cultura in agonie, mai bine ne-am grabi sa avem grija ca supravietuitorii ei sa aiba parte de cinstea cuvenita. Ar fi mai nimerit sa ascultam cu smerenie povestile lui Achebe, sa instituim o Saptamana Pacii ca in tribul lui Okonkwo si sa ne aplecam urechile pentru a auzi glasul mormait al pamantului. Asta pentru ca, desi ne place sa uitam, adevarul nu se afla cocotat in varful cladirilor de sticla, ci in glia de sub ele.

Chinul lui Chinua

Pe numele sau intreg Albert Chinualumogu Achebe, Chinua Achebes-a nascut la 16 noiembrie 1930 in satul Nneobidin din regiunea Ogidi (situata in sudul Nigeriei). Parintii sai faceau parte din grupul etnic Igbo, dar fusesera convertiti la crestinism de catre o societate misionara protestanta. Cu toate acestea, familia Achebe, ca dealtfel aproape toate familiile africane crestinate din zona, nutrea un mare respect pentru religia stramoseasca si nu se sfia sa includa in practica crestina elemente ale ritualurilor religioase africane. In cultura Igbo exista de secole o metoda de educatie considerata infailibila: povestile. O multime de pilde, povesti si povestioare cu talc erau transmise copiilor pe masura ce acestia inaintau in varsta. In familia Achebe, mama a fost cea care si-a insusit rolul de povestitor, iar, ceva mai tarziu, aceasta sarcina a fost preluata de Zinobia Uzoma, sora mai mare a lui Chinua.

La varsta de sase ani, in ciuda protestelor sale si ale raurilor de lacrimi varsate, micul Chinua este inscris la St Philips' Central School. Profesorii sai il descriu ca pe un elev foarte inteligent, cu abilitati deosebite in privinta scrisului si cititului. Magulit sau nu de aceste aprecieri, Chinua promoveaza rapid in clasele superioare, iar in 1944, dupa examenul pentru scoala secundara, este admis la doua scoli de prestigiu: Dennis Memorial Grammar School din Onitsha si Government College din Umuahia. Singura limba acceptata in aceste scoli era engleza, neadmitandu-se sub nici un pretext folosirea dialectul african. Despre cat de severa era aceasta regula ne povesteste insusi Chinua Achebe care isi aminteste de prima sa pedeapsa de la Government College, primita pentru ca ii ceruse unui coleg, in limba Igbo, sa-i paseze sapunul.

In 1948 se infiinteaza prima universitate din Nigeria – University College (astazi Universitatea Ibadan). Datorita rezultatele excelente de pana atunci, Achebe este admis ca „major scholar“ si obtine o bursa pentru a studia medicina. Dupa un doar un an, abandoneaza ideea unei cariere ca medic si se orienteaza spre cursurile de engleza, istorie si teologie, insa o data cu aceasta schimbare isi pierde bursa si se vede nevoit sa-si plateasca singur cursurile. De fapt, intreaga familie Achebe, incepand cu tatal si terminand cu fratii si surorile mai mari, se grabesc sa-i sara in ajutor si sa-i plateasca tanarului student taxa scolara, precum si cheltuielile de intretinere.

Trebuie mentionat faptul ca University College era afiliata Universitatii din Londra si, in special din acest motiv, corpul didactic al proaspetei universitati nigeriene beneficia de prezenta unor adevarate personalitati literare: Wole Soyinka (laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in 1986), romancierul Elechi Amadi, poetul si dramaturgul John Pepper Clark, poetul Christopher Okigbo etc. Plin de entuziasm si de sperante, Achebe decide sa-si incerce norocul ca autor de literatura si scrie o piesa intitulata Polar Undergraduate, publicata apoi in University Herald, precum si prima sa povestire: In a Village Church.

Dupa absolvirea cursurilor universitare obtine o catedra de literatura engleza la Merchants School din Oba, dar dupa doar patru luni paraseste acest post pentru unul mult mai promitator la Radiodifuziunea nigeriana (NBS). In 1956 pleaca la Londra pentru specializare in cadrul unui program initiat de BBC (British Boradcasting Corporation), o buna ocazie de a se perfectiona in productia radio-tv. In capitala engleza i-a contact cu cercurile literare si, dupa indelungi ezitari, se hotaraste sa-i prezinte manuscrisului unui roman la care lucra de doi ani scriitorului Gilbert Phelps. Incantat, acesta din urma ii propune lui Achebe semnarea unui contract cu o casa de editura, insa nigerianul refuza pretextand ca romanul e departe de forma sa finala.

Manuscris cu scandal

La intoarcerea in Nigeria, Achebe reia lucrul la romanul pe care il prezentase lui Phelps. Rescrie o buna parte dintre capitole si adauga unele noi. La inceputul lui 1957 romanul capata forma finala, dar pentru nu avea masina de scris, Acheba s-a hotarat sa trimita manuscrisul la Londra unei firme de dactilografie. Dupa cateva luni fara nici un raspuns, toate sperantele aveau sa fie inlocuite de panica, intrucat Achebe nu avea nici o copie a manuscrisului scris de mana si trimis in Anglia. Profitand de faptul ca sefa sa de la NBS, Angela Beattie, trebuia sa mearga la Londra pentru sedinta anuala a companiei, Achebe a rugat-o sa-si faca drum pana la sediul firmei de dactilografie si sa se intereseze de soarta manusacrisului. Ajunsa la destinatie, Beattie avea sa constate cu manie ca plicul trimis de Achebe nu fusese nici macar desigilat. Dupa micul scandal de rigoare, Achebe a primit manuscrisul original si cel dactilografiat impreuna cu o scrisoare din partea directorului firmei londoneze prin care i se cereau scuze pentru intarziere. Multi ani mai tarziu, Achebe avea sa declare ca daca manuscrisul s-ar fi pierdut, ar fi fost atat de descurajat incat ar fi renuntat cu totul la ideea scrisului.

In 1958 trimite pentru a doua oara manuscrisul la Londra, de data aceasta vechii sale cunostinte, scriitorului Gilbert Phelps. Mai multi editori contactati de Phelps s-au aratat nemultumiti si increzatori, insa in cele din urma manuscrisul a fost acceptat de editura Heinemann. Publicat in doar 2000 de exemplare si trimis in librarii fara nici o recomandare si fara publicitate, romanul Things Fall Apart avea sa fie descoperit in cele din urma de presa britanica si sa se bucure de recenzii spectaculoase. Mai multi critici literari si scriitori precum Walter Allen sau Angus Wilson s-au grabit sa salute aparitia acestui roman sis a-l felicite pe autorul ei. In Nigeria insa, lucrurile au luat o alta intorsatura: cartea a fost primita cu raceala mai ales in mediile universitare, acolo unde majoritatea cadrelor didactice erau de origine britanica. Pentru profesorii de la Universitatea Ibadan, ideea unui talent literar nigerian era cel putin hilara, daca nu de neconceput.

Cu toate acestea, in anii ce au urmat, Things Fall Apart s-a dovedit a fi in cea mai importanta carte a literaturii africane. Vanduta in peste 10 milioane de exemplare si tradusa in 50 de limbi, romanul lui Achebe a facut inconjurul lumii. Este drept ca scriitorul nu a mai re-editat niciodata succesul atins cu Things Fall Apart, chiar daca scrierile sale ulterioare s-au bucurat de apreciere si i-au consolidat in timp reputatia de cel mai valoros scriitor african.

In 1976 si-a reluat postul de profesor la Universitatea Ibadan si a continuat sa promoveze cultura africana atat pe continentul negru, cat si in Europa, America Latina si Statele Unite – acolo unde a ocupat timp de un an un post de profesor la Universitatea Massachusetts. In 1990, dupa un accident de masina in urma caruia picioarele i-au ramas paralizate, condamnandu-l la un indispensabil scaun cu rotile, Achebe s-a retras din viata publica. Palmaresul sau numara mai multe premii si distinctii literare printre care Margaret Wrong Prize, New Statesman Jock Campbell Prize, Commonwealth Poetry Prize etc. In 2007 i s-a decernat Man Booker International Award, un premiu care incearca sa-i rasplateasca cei aproape 60 de ani de cariera pusi in slujba promovarii valorile si culturii africane.

(Luca Marius)

Este autor de romane, povestiri, poeme, eseuri, articole de presa si carti pentru copii. Cea mai cunoscuta carte a sa ramane Things Fall Apart, un roman de referinta nu doar pentru literatura africana, ci unul pe care critica britanica il considera printre cele mai bune romane ale secolului trecut. Chimamanda Ngozi Adichie, scriitor laureat al Premiului Orange pentru fictiune spunea despre Chinua Achebe: „Este extraordinar. Scriitorul şi omul. El este aşa cum cred că ar trebui să fie scriitorii.“

Romane

• 1958 – Things Fall Apart (trad. rom. „O lume se destrama“, Colectiile Cotidianul. Literatura. 62, Ed. Univers, 2008)
• 1960 – No Longer at Ease
• 1964 – Arow of God
• 1966 – A Man of the People
• 1987 – Anthills of the Savannah

Colectii de povestiri

• 1952 – Marriage Is A Private Affair
• 1953 – Dead Men's Path
• 1953 – The Sacrificial Egg and Other Stories
• 1971 – Civil Peace
• 1973 – Girls at War and Other Stories

Volume de poezie

• 1971 – Beware, Soul-Brother, and Other Poems
• 1978 – Don't let him die: An anthology of memorial poems for Christopher Okigbo
• 1998 – Another Africa
•  2004 – Collected Poems

Eseuri, critica si comentarii politice

• 1965 – The Novelist as Teacher
• 1975 – An Image of Africa: Racism in Conrad's „Heart of Darkness“
• 1975 – Morning Yet on Creation Day
• 1984 – The Trouble With Nigeria
• 1988 – Hopes and Impediments
• 2000 – Home and Exile

Carti pentru copii

• 1966 – Chike and the River
• 1972 – How the Leopard Got His Claws
• 1975 – The Flute
• 1978 – The Drum