Yann Martel este o specie rara de scriitor, unul dintre aceia care si-a descoperit vocatia mai mult din intamplare pe un teren neutru, acolo unde placerea lecturii si cea de a scrie coabiteaza fara reprosuri. Critica literara i-a atribuit influente dintre cele mai diverse si in final a hotarat, infranta, ca rezultatul este absolut original, plasandu-l pretutindeni pentru ca nu in realitate nu poate fi luat de nicaieri. De fapt, Yann Martel nu este unul dintre scriitorii despre care vorbesti cu placere, dar este unul pentru care ai da orice sa-l intalnesti in carne si oase.

        Ceea ce sustine literatura lui Martel nu este insa originalitatea, ci o vioiciune a constructiei, a limbajului, a rationamentului si a stilului care nu poate fi dobandita nici prin cursuri de creatie literara, nici prin lecturi, oricat de variate ar fi ele. Este o flacara care isi reclama dreptul la combustie si poate aici putem afla unul din motivele pentru care fictiunea lui Martel poate sfida atat de usor orice urma de rezonabil, poate sta in picioare acolo unde, in mod normal, orice pretentie de credibilitate s-ar prabusi, umilita de un zgomot rusinos. Pentru superficialitate, poti face recurs la parabola. Care nu se sustine intrucat ii lipseste miezul moralei. Cum poti calibra atunci o poveste in care un om naufragiaza timp de opt luni in aceeasi barca cu un tigru flamand fara a pierde nici un moment caracterul verosimil al unei asemenea situatii?! Doar lectia de literatura servita de Yann Martel in Viata lui Pi poate dezlega aceasta enigma.

Filosofia unui presupus paznic de noapte

        Yann Martel s-a nascut pe 24 iunie 1963 la Salamanca, in Spania, acolo unde Emile Martel, tatal sau, isi completa studiile pentru a obtine doctoratul in litere. Dupa incheierea stagiului si obtinerea doctoratului, parintii lui Yann Martel se intorc in Canada, tara de origine, si ingroasa randurile diplomatilor din cadrul Ministerului de Afaceri Externe. Pentru acest motiv, amintirile lui Yann Martel pot fi reprezentate pe harta, copilaria si adolescenta sa nefiind legate de un singur spatiu geografic. Cele mai putine aduceri-aminte privesc Alaska, acolo unde parintii sai activeaza in serviciul diplomatic pana la finalul anilor 1960, deci vremea in care micul Yann invata primele lucruri care i se vor dovedi de folos mai tarziu: mersul pe doua picioare, asumarea nevoilor fiziologice, metodele de comunicare cu semenii, alfabetul bunelor maniere etc. Toate aceste chestiuni le va exersa apoi, pe parcursul anilor, in Costa Rica, Portugalia, Mexic si Franta. In jurul varstei de 12 ani visa la o cariera de om politic si la scaunul de prim-ministru al Canadei, insa, cu timpul, visurile si dorintele sale vor intra in normalitate, marginindu-se la aspiratii mai modeste precum cea de a calatori in toata lumea, de a descoperi oameni, locuri si obiceiuri de-a lungul si de-a latul Ecuatorului.

        Dupa incheierea studiilor secundare la Port Hope, in Ontario, Martel se inscrie la Trent University din Peterborough. Studiaza initial antropologia, dar, dupa primul an de studiu, se orienteaza spre filosofie. Curand, avea sa descopere ca nici contactul cu marile sisteme de gandire nu-i genereaza cine stie ce satisfactii intelectuale sau de alta natura. Conceptele filosofice, incremenite in aerul inghetat al intrebarilor retorice si al adevarurilor indecise intre posibil si probabil, se dovedesc neputincioase in a-i astampara foamea de concret si daca Martel s-ar fi cunoscut ceva mai bine pe sine insusi ar fi stiut din capul locului ca spiritul sau vioi nu putea digera sistemul robust al unui Kant. La incheierea studiilor universitare, singurul adevar pe care Martel il putea zari intr-o lumina clara era acela ca i se deschidea in fata un viitor pe care insa nu avea habar cu ce-ar fi putut sa-l umple.

        Incepe sa-si croiasca propriul drum in viata la Paris, plantand arbori in gradini publice si private. Cunoaste apoi o cariera furtunoasa ca spalator de vase in mai multe restaurante si, in cele din urma, reuseste sa obtina un post de paznic de noapte la Ambasada Canadei din Paris, gratie parintilor sai. Din aceasta perioda dateaza primele sale incercari literare, mai precis un eseu pe care il va insufleti apoi intr-o piesa de teatru. Parerea tuturor celor pe care Martel ii consulta in privinta rezultatului sau literar este unanima: execrabil. In ciuda acestei sentinte prea putin magulitoare, Martel descopera placerea de a scrie si ataca din nou, de data aceasta cu o nuvela.

        In 1990, revista Universitatii Victoria din Canada, The Malahat Review, publica nuvela The Facts Behind the Helsinki Roccamatios. Autorul ei, Yann Martel, se afla in pragul unui delir de bucurie: la inceputul anului 1991 nuvela este premiata cu Journey Prize, iar un editor de la casa de editura Knopf Canada ii comanda alte cateva pentru a le putea lega intr-un volum. Lasand la o parte orice alte preocupari, Martel se grabeste sa-si onoreze angajamentul, astfel ca in 1993 The Facts Behind the Helsinki Roccamatios devine titlul unei culegeri de patru nuvele care ii permite tanarului ei autor sa viseze la o cariera de scriitor profesionist.

        Fara a-si permite vreun ragaz de acomodare cu noul sau statut, Martel schiteaza planul unui roman pe care il va publica in 1995. Self este o poveste cu accente autobiografice in care un tanar se transforma …intr-o tanara. Cartea, bine primita de critica literara si nominalizata in Canada la Premiul Chapters/Books la categoria roman de debut, a fost dezavuata de nimeni altul decat Yann Martel, care, intr-un interviu acordat in 2002 revistei Book Magazine, marturisea ca regreta publicarea acestui roman.

Despre mai multe animale si un prim-ministru

        Este greu de presupus totusi ca, in 1996, Martel a trait cu vreun regret semnificativ, intrucat vanzarile lui Self i-au asigurat un venit fara de care nu ar fi putut explora in acei ani Turcia, Marocul, aproape toata Europa si India. De fapt, in cursul calatoriei sale in India, in 1997, i-a venit ideea romanului Life of Pi, inspirat si de cartea scriitorului brazilian Moacyr Scliar, Max and the Cats (publicat in 1981; povestea unui tanar care naufragiaza pe o pluta, avand drept insotitor un jaguar). Pentru a nu se confrunta cu vreo acuzatie de plagiat, Martel a facut publica sursa sa de inspiratie, multumindu-i lui Scliar in prologul romanului Life of Pi. Brazilianul a transat el insusi aceasta problema atragand atentia criticii literare asupra modalitatilor total diferite de abordare a subiectului in romanul sau si cel al lui Martel.

        Life of Pi va avea o perioada de incubatie de patru ani, fiind publicat abia in 2001. Este povestea tanarului Piscine Molitor Patel (numit astfel dupa o piscina pariziana frecventata de unul dintre prietenii tatalui sau, Francis Adirubasamy), pe scurt – Pi, un individ pasionat in egala masura de invataturile lui Iisus, de spiritul lui Allah si de zeitatile hinduse, posesor al unui tata ateu si a unei copilarii petrecuta la gradina zoologica din Pondicherry, o localitate obscura din sudul Indiei. Parintii lui Pi, proprietarii gradinii zoologice, decid sa emigreze in Canada, insa in urma naufragiului vasului care trebuia sa-i duca teferi la destinatie, Pi se pomeneste intr-o barca cu cele cateva animale imbarcate in India de tatal sau: o zebra, o hiena, un urangutan si un tigru bengalez. Evident, in lupta pentru supravietuire, aceasta formula sufera cateva schimbari majore: hiena ucide zebra si mananca o parte din ea, apoi sfasie urangutanul si se infrupta cu o parte din el, iar tigrul ii infuleca pe toti, mai putin pe sarmanul Pi, martor neputincios al masacrului. Dupa opt luni de foame, arsita si teama de a constitui oricand o masa substantiala pentru un tigru, Pi ajunge pe uscat si este salvat de locuitorii unui sat mexican.

        Cartea a cunoscut un succes pe care Martel nu si l-a imaginat nici in visurile sale cele mai indraznete: tradusa in 30 de limbi, nominalizata la Hugh MacLennan Prize, distinsa cu Governor General's Award si, in 2002, castigatoare a Premiului Booker la categoria fictiune. Critica literara, luata prin surprindere si nestiind unde anume ar putea fi incadrat romanul lui Martel, i-a atribuit influente din Garcia Marquez, Borges, Beckett, Defoe, Swift, Melville si Hemingway, un ghiveci post-modern la care Martel a trebuit sa ridice din umeri si sa raspunda cu un “da” raspicat pentru fiecare.

        In 2003 a fost invitat sa ocupe un post de scriitor rezident la Biblioteca Municipala din Saskatoon, oras situat in provincia canadiana Saskatchewan, acolo unde Martel locuieste si astazi. Recent a colaborat cu Omar Daniel, compozitor-rezident la Conservatorul din Toronto, pentru realizarea unei opera muzicale pentru pian si cvartet de coarde intitulata You Are Where You Are. Textul este semnat de Martel, iar piesa include parti din conversatii obisnuite pe un telefon mobil. Pentru 2008, pregateste un roman despre care refuza deocamdata sa dea prea multe detalii, marginindu-se la a declara ca reprezinta o analiza in maniera personala a Holocaustului. Un alt proiect la care lucreaza astazi il priveste personal pe primul ministru al Canadei, Stephen Harper. Martel si-a luat angajamentul de a-l initia pe premierul tarii sale in tainele literaturii, astfel ca, la fiecare doua saptamani, Harper primeste intr-un plic o carte si un ghid de lectura. Printre volumele trimise pana acum se numara Moartea lui Ivan Ilici (Lev Tolstoi), Ferma animalelor (George Orwell) si Crima lui Roger Ackroyd (Agatha Christie). Martel a initiat acest proiect pentru a veni cumva in ajutorul parlamentarilor canadieni care, in opinia lui, manifesta un interes deosebit de scazut pentru cultura. Stephen Harper, cel despre care Martel a declarat ca “guverneaza ca unul care nu are nici in clin nici in maneca cu artele” s-a abtinut de la orice comentariu.

Trei volume publicate de Yann Martel si tot atatea premii literare obtinute, la care se adauga promisiunea unui roman ce urmeaza sa fie publicat in 2008. A fost distins cu Journey Prize (1991) pentru nuvela The Facts Behind the Helsinki Roccamatios, Governor Genaral’s Award (2001) si Booker Prize (2002) pentru romanul Life of Pi, la care se adauga doua nominalizari: Chapters/Books pentru romanul Self si Hugh MacLennan Prize.

Opere

• 1993 – The Facts Behind the Helsinki Roccamatios
• 1996 – Self
• 2001 – Life of Pi (trad. rom. “Viata lui Pi”, Univers, Colectia Cotidianul, 2007)